Drepturile omului

1. “Dreptul de a ne face de râs face parte din Drepturile Omului.” Aculin Levitzki

2. Filme

2.1. “American History X “

2.2. “The Boy in the Striped Pyjamas “

2.3. “The Help “

2.4. “Iron Jawed Angels “

2.5. “I am Sam “

2.6. “Intouchables “

2.7. “Prayers for Bobby “

2.8. “A Girl Like Me: The Gwen Araujo Story “

2.9. “Glee” (serial)

2.10. “The Stonning of Soraya M. “

3. Dreptul la viață

4. Dreptul de a nu fi supus torturii si relelor tratamente

5. Dreptul de a nu fi supus sclaviei si muncii forțate

6. Dreptul de a nu fi supus unor pedepse neprevazute de lege

7. Dreptul la libertate si siguranta

8. Libertatea la exprimare

9. Dreptul la vot

10. Citate

10.1. “Drepturile omului implică şi datoriile lui.” Tudor Arghezi

10.2. “Multe drepturi; între ele Dreptul de-a urla la stele...” George Corbu

10.3. “Adevărata pace cere recunoaşterea drepturilor omului.” Ronald Reagan

10.4. “Sunt în favoarea drepturilor animalelor ca şi în favoarea drepturilor omului. Aceasta este calea unui om complet.” Abraham Lincoln

11. Drepturile bărbatului

11.1. Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților reprezintă un termen generic ce acoperă drepturile politice și libertăți oferite sau refuzate bărbaților dintr-o națiune sau cultură. Drepturile bărbaților au fost subiectul mai multor mișcări sociale și politice, inclusiv eliberarea bărbaților, feminismul, mișcarea mito-poetică a bărbaților, mișcarea pentru drepturile bărbaților, eliberarea bărbaților gay și anti-feminismul. Probleme asociate adesea cu drepturile bărbaților includ mariajul, coabitarea, co-parentalitatea, discriminarea în privința locului de muncă, divorțul, aranjamente privind sprijinul material și pensia alimentară.[1]

12. Definițe

12.1. Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are în mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființă umană."Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare (aceleași pentru toți). Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația națională, cât și în cea internațională.

13. Articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului al Națiunilor Unite

13.1. „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiința și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.”

14. Istoric

14.1. Primele declarații oficiale care consemnează necesitatea respectării drepturilor omului datează din perioada iluministă (secolul al XVIII-lea) – „Cartea drepturilor coloniilor americane”[necesită citare] și „Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului”, apărută în timpul Revoluției Franceze.[7] După Al Doilea Război Mondial, la 10 decembrie 1948, Organizația Națiunilor Unite și-a asumat „Declarația Universală a Drepturilor Omului”.[7]

15. Drepturile copilului

15.1. Drepturile copilului sunt reglementate de Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția a fost asumată și de România prin adoptarea legii Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001). Documentul definește drepturile și principiile dezvoltării normale a unui copil.

15.2. Copiii au drepturi oriunde s-ar afla - acasă la părinții naturali, în familii substitutive, în instituții de îngrijire sau la scoală. Părinții și familiile, grupurile profesionale care lucrează cu copiii, dar și orice cetățean responsabil ar trebui să știe de existența acestor drepturi. Polițiștii și judecătorii sunt cei care au sarcina să aplice legea, dar toată lumea (în special cine lucrează cu copiii) are obligația să raporteze cazuri de abuz sau neglijență îndreptate asupra copiilor. Autoritățile publice locale și centrale au obligația de a garanta și promova drepturile copilului.

16. Drepturile femeii

16.1. Evenimentele istorice și evoluțiile politice, sociale și culturale europene au creat abia în secolul al XIX-lea cadrul propice pentru afirmarea drepturilor femeilor. Două repere precursoare importante au fost gândirea iluministă și evoluția conceptului de drept al omului. În timpul Revoluției Franceze, a fost proclamată Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului care a inspirat activismul feminist al epocii. „Declarație cu privire la Drepturile Femeii și ale Femeii Cetățean” din 1791 (redactată de către Olympe de Gouges) a constituit unul din primele texte care revendica tratament egal pentru femei, atât în spațiul public cât și privat, și o proclamație a universalității drepturilor omului.