Simbolismul

1. MBOLISMUL FRANCEZ (2 şcoli simboliste: decadentă - cu insistenţă pe nelinişte, nevroză. Spleen şi simbolistă – esenţă intelectuală, mister, muzicalitate) este o reacţie împotriva parnasianismului.

2. Poezia simbolistă este o poezie de cunoaştere la care participă toate simţurile – ambiguitatea, vagul, cripticul; poezie a sensibilităţii pure. Folosindu-se de perfecţiunea formală la care ajunsese parnasianismul, simbolismul reliricizează poezia, care va sfârşi prin a se exprima pe sine, devenindu-şi propriul obiect.

3. MOMENTUL EXPERIENŢELOR, AL TATONĂRILOR/ A TEORETIZĂRILOR, A PRIMELOR ÎNCERCĂRI (Al. Macedosnki, Dimitrie Anghel)

4. SIMBOLISMUL ,,EXTERIOR” MINULESCIAN valorifică aspectul formal şi mai puţin viziunea.

5. două mari grupări tematice, conform lui Nicolae Manolescu: evaziunea (exotism, larg, porturi, corăbii, mări, insule, faruri - exprimă tentația depărtării) şi viaţa modernă (oraşul tentacular sau târgul de provincie, taverna, parcul solitar, străzile pustii, mahalaua sordidă);

6. motive simboliste: singurătatea, tristețea metafizică, evadarea, ploaia, nevroza, melancolii autumnale, crepusculul, boala, moartea, decorul macabru, declinul, descompunerea materiei, paradisuri artificiale, erosul, drama omului modern apăsat de spleen (amestec de plictis, tristeţe, dezolare), obsedat de ideea morţii/a bolii;

7. PARNASIANISMUL: termenul provine de la Parnas, munte consacrat lui Apollo şi muzelor în mitologia greacă şi numeşte gruparea poeţilor francezi care s-au detaşat de lirismul romantic, cultivând o poezie rece, impersonală şi savantă

8. SIMBOLISMUL este curentul literar de circulaţie universală, care a apărut în Franţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacţie la poezia retorică a romanticilor, la impersonalitatea rece a parnasienilor, la naturalism.

9. SIMBOLISMUL ROM NESC nu este o imitaţie, un împrumut, ci este adaptat la realităţile noastre, autohtonizat; asimilează parnasianismul şi instrumentalismul, curent impur; iniţial a fost respins de reprezentanţii Junimii, de scriitorii de la Contemporanul şi de orientările tradiţionaliste (sămănătorismul şi poporanismul)

10. DIRECŢIA PSEUDOSIMBOLISTĂ DE LA ,,VIEAŢA NOUĂ” (Ov. Densusianu): poezie citadină, cu parcuri, havuzuri, turnuri, în opoziţie cu poezia satului, a sămănătorismului; nu asimilează esenţa simbolismului, starea de spirit, inefabilul expresiei, neliniştea, nevroza.

11. SIMBOLISMUL AUTENTIC, DE SUBSTANŢĂ, BACOVIAN Plumb, Scântei galbele, Comedii în fond etc. poezie a tristeţii, a depresiei, a sugestiilor, a corespondenţelor; depăşeşte modelul, anunţă expresionismul şi chiar dezorganizarea discursului avangardist

12. temele favorite: nevrozele, descompunerea universului, bolile, parfumul, florile legate întotdeauna de mister și moarte, muzica viorilor și a clavecinului, obsesia morții, stările de angoasă, depresia, spleenul, orașul neurastenizant și noroios, culorile cenușii, terne etc.;

13. Reprezentanti

13.1. În literatura universală: Baudelaire- precursor, Verlaine, Rimbaud, Mallarme, Rilke

13.2. În literatura română: Al. Macedonski, Ştefan Petică, Dimitrie Anghel, George Bacovia, Ion Minulescu