Stilurile funcționale ale limbii române

1. 3. stilul publicistic (jurnalistic): componenta informativă este dublată de ce afectivă; exprimă puncte de vedere, opinii, atitudini; poate îmbrăca forme aparținând celorlalte stiluri; respectă norma literară; limbaj accesibil (vocabular pe înțelesul receptorului cu o cultură medie); lexic bogat, variat; adaptabilitate de la inovație; utilizarea figurilor de stil, a unor construcții expresive menite să capteze atenția, folosirea de mijloace extralingvistice (fotografii, caricaturi, statistici etc.); scop informativ și persuasiv (de influențare a opiniei publice)

1.1. caracteristic mass-mediei; infomarea publicului cu privire la evenimente din domeniul politic, social,cultural, economic etc.

1.1.1. varietate de forme: aticol,comentariu, interviu, talk-show, cronică, reportaj, știre, masă rotundă, reclamă, comunicat etc.

2. 4. stilul beletristic (artistic): bogăție expresivă și forță de sugestie, obținute prin folosirea imaginilor artistice, a figurilor de stil, a procedeelor artistice, a cuvintelor polisemantice sau cu sens figurat; preluarea unor elemente din celelalte stiluri, la nivelul limbajului (arhaisme, neologisme, jargon, argou, regionalisme, termeni științifici, clișee) pentru că literatur înseamnă reflectarea realității sub toate aspectele sale; încărcătură afectivă; scop estetic; accentul cade pe funcția poetică a limbajlui; originalitate și inovație la toate nivelurile textului;

2.1. cuprinde tote operele literare de toate tipurile (epice, lirice, dramatice), dar și literatura de graniță (memorii, jurnale, eseuri, amintiri).

3. 5. stilul colocvial (familiar): are încărcătură afectivă; nu respectă cu strictețe normele limbii literare; folosirea termenilor argotici, jargoane, regionalisme, proverbe, zicători, clișee, neologisme la modă, ticuri verbale, exprimări stereotipe; utilizarea de mijloace nonverbale ( gesturi, mimică); naturalețe, expresivitate, pitoresc; sunt prezente mărcile subiectivității vorbitorilor; oscilează între concizie și prolixitate.

3.1. comunicarea în sfera vieții cotidiene; cunoscut de toți vorbitori.

4. 2. stilul științific: stil sobru, obiectiv, impersonal; respectarea normelor limbii literare; exprimare clară; folosirea terminologiei de specialitate; accesibilitate relativă; folosirea termenilor monosemantici, neologismelor și evitarea figurilor de stil; sintaxă simplă, construcții explicative; predomină funcția referențială; apare citatul ca material demonstrativ, a mijloacelor nonverbale: schițe, tabele, hărți; scop informativ

4.1. facilitează comunicarea în domeniile tehnice și științifice

5. 1. stilul oficial (administrativ)- respectă normele limbii literare; este obiectiv și impersonal; nu prezintă mărci ale implicării afective; exprimarea clară și concisă; nu folosește resursele de expresiviatate ale implicării afective; cuvintele folosite sunt cu sensul lor denotativ;utilizează formule clișeizate; respectă reguli de prezentare grafică; scop utilitar și informativ- textul juridic are și scop normativ.

5.1. se întrebuințează în sfera relațiilor oficiale, formale- administrație, justiție, poliție, diplomație etc.

5.2. varietate de forme: adeverință, adresă, notificare, proces-verbal, referat, lege, chitanță etc.