Denotație si conotație Tipurile de conotații

马上开始. 它是免费的哦
注册 使用您的电邮地址
Denotație si conotație Tipurile de conotații 作者: Mind Map: Denotație si conotație   Tipurile de conotații

1. C o n o t a ţ i i a s o c i a t i v e

2. Sensuri asociate emotiv sau afectiv denotaţiei: „doliu" pentru culoarea neagră;„tinereţe, putere" pentru culoarea verde. românescul inimă, rus. сердце, germ. das Herz, fr. coeur simbolizează simţirea, sensibilitatea şi sunt utilizate în expresii similare: rom. din toată inima, rus. от всего сердца, germ. mein Herz, fr. de bon coeur etc. Simboluri cromatice: alb/candid, roșu, violet (Bacovia), albastru Culorile simbolice ale unor partide PLDM (verde), PCRM (roșu), PL (albastru),

3. C o n o t a ţ i i legate de tradiţii

4. C o n o t a ţ i i l e g a t e d e t r a d i ţ i i sau de modul de viaţă al poporului respectiv, de felul lui de a gândi, reflectat în limbă. Spre exemplu, culorile spectrului solar sunt interpretate în diverse limbi conform tradiţiilor şi viziunilor particulare, ceea ce duce la crearea unor simboluri care nu coincid. Astfel, limbile vechi au diverse accepţii ale semnificaţiei culorilor, se disting destul de multe cifre-simboluri, care sunt interpretate în mod diferit.

5. Needucat –neghiob - obraznic a muri, a sucomba, a pleca din viaţă, a se trece, a pleca în lumea celor drepţi, a se pristăvi dar şi a zdohni, a crăpa, a da ortul popii, a se face oale şi ulcioare

6. C o n o t a ț i i m a r c a e x p r e s i v - s t i l i s t i c ă a c u v â n t u l u i

7. (legate de sensul denotativ al cuvântului), care sunt specifice viziunii unei societăţi. De exemplu, cuvântul porc la mai multe popoare semnifică o persoană neîngrijită, decădere morală, calităţi negative (atât fizice, cât şi morale); bou – este numit aşa cel care munceşte mult şi fără să cârtească; în română semnifică şi o persoană proastă, pe când în limba rusă, de exemplu, вол nu are conotaţia „prost”, însemnând doar „безропотное трудолюбие, работоспособность». Sensuri reprezentând diferite atribute, cărora li se acordă o importanță mai mare. Faţă de denotaţia cuvântului leu „animal de un anumit tip, cu anumite caracteristici", se detaşează atributul „caracteristici excepţionale" („curaj, nobleţe, putere"): „Ion se luptă ca un leu" În romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” unul dintre personaje, referindu-se la o agapă cu prietenii, spune: „După primul pahar mă simţeam ca un înger, după al doilea – ca un leu, iar după celelalte – ca un porc”. (M.Preda CM., p. 118]; Viţel (prostănac), câine (om hain), vulpe (om şiret), gâscă (femeie proastă), gaiţă (femeie vorbăreaţă), raţă (cel ce bea multă apă), zmeu (puternic), leu (viteaz, neînfricat), păun (mândru), porumbiţă (fată gingaşă), urs (neîndemânatic), vacă (prost), curcan (îngâmfat) şi multe altele.

8. C o n o t a ţ i i s i m b o l i c e

9. Sensul d e n o t a t i v reflectă doar realitatea, calităţile şi fenomenele existente obiectiv. Acesta este sensul „direct”, în afara unor asociaţii ori subînţelesuri cunoscute doar de vorbitorii unei limbi concrete „sensul denotativ e alcătuit din fascicule de trăsături distinctive, este, cu alte cuvinte, unitatea invariantă. Sensul denotativ al cuvântului are valoare obiectivă, el există independent de intenţia vorbitorului. În linii mari, este ceea ce Saussure înţelegea prin „concept”. Când cuvântul denumeşte (denotează),el trezeşte în minte imaginea obişnuită, comuna, independentă de context a unui obiect, a unei acţiuni. Atunci el este folosit cu sensul propriu; ex: ochi=organ al vazului (Mă doare un ochi).Orice cuvânt al limbii trimite la un obiect la modul general. Această relaţie directă care se stabileşte între cuvânt şi obiectul desemnat poartă numele de denotaţie, iar sensurile respective sunt sensuri denotative.

10. Cuvintele polisemantice au, pe lânga sensul de bază, și alte tipuri de sensuri, secundare și figurate. Ele stabilesc o relație indirectă între cuvânt și obiectul desemnat. Aceasta relație se numește conotație, iar sensurile sunt conotative. Valoarea conotativă a cuvântului se pune în evidenţă numai în context. Sensurile derivate (secundare) ale cuvântului se întemeiază pe o modificare a sensului de bază, cu care păstrează o relație tip cauză-efect, parte-întreg, asemănare calitativă/cantitativă/formală etc.ex: ochi de geam, ochi de apa, ochi de împletitura, ou ochi, ochi de aragaz. Denotaţia şi conotaţia sunt modalităţi de a reflecta realitatea prin cuvinte.