TESTAMENT

1. Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte/ Decât un nume adunat pe-o CARTE

2. Ca să schimbăm acum, întâia oară/ Sapa-n CONDEI și brazda-n CĂLIMARĂ/Bătrânii-au adunat printre plăvani/ SUDOAREA MUNCII sutelor de ani/ DIN GRAIUL LOR cu-ndemnuri pentru vite/ EU AM IVIT CUVINTE POTRIVITE/ Și FRĂMÂNTATE MII DE SĂPTĂMÂNI/ Le-am prefăcut în VERSURI și ICOANE

3. CARTE= cuvântul-cheie (+termeni din același câmp lexico-semantic: cuvânt, slovă)

4. CARTEA=metaforă pentru creația argheziană, înțeleasă ca sumă de valori spirituale lăsate moștenire urmașilor

5. Creația= în viziune argheziană este un proces laborios de transfigurare artistică,un EFORT de „distilare” a graiului bolovănos al bunilor.

6. POEZIA= cuvinte potrivite, MUNCĂ cu LIMBAJUL, cu cuvintele; POETA FABER

7. Durerea noastră surdă și amară/ O grămădii pe-o singură vioară....Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte/ Și izbăvește-ncet, pedepsitor/Odrasla vie-a crimei tuturor

8. Întinsă leneșă pe canapea/ Domnița suferă în CARTEA mea

9. SLOVA de foc și SLOVA făurită/ Împărechiate-n carte se mărită/ Ca fierul clad îmbrășișat în clește

10. Rolul poetului este să exprime „durerea” celor mulți- Poezia are rol social, poetul devine glas al cetății, sancționând estetic o nedreaptă suferință.

11. POEZIA = armă, „bici răbdat” care se întoarce în cuvinte cu rol de a salva, de a mântui, de a înălța omul; POETA VATES

12. Poezia nu este , în viziune argheziană, o simplă artă combinatorie, un simplu „meșteșug” gratuit, fără idei și fără substanță; Actul creației poetice nu este , pentru Arghezi, simplu joc de virtuozitate formală

13. DOMNIȚA care suferă în „cartea” argheziană este o imagine a poeziei „gratuite”, a poeziei de limbaj, a artei superficiale, fără conținut și fără profunzime.

14. Pentru Argezi, a crea înseamnă o îmbinare între slova făurită=„meșteșugul” poetic (= arta combinatorică, „potrivirea” migăloasă, de bijutier, a cuvintelor) și inspirație= slova de foc